luni, 18 octombrie 2010
1 Giga azi, 1 giga acum 20 de ani...
Alături de ceea ce pare un enorm HDD de acum aproximativ 20 de ani care putea stoca 1 Gb de informaţie un nene ţine un card SD din zilele noastre.
Etichete:
Au fost odată...
joi, 26 august 2010
Cum să (nu) trişezi Google AdSense...
Haideţi să recunoaştem, că fiecare dintre noi a fost tentat odată sau de două ori în viaţă (cel puţin) să trişeze Google AdSense. Fiecare trişor are metodele lui de a face bani uşor unele mai inteligente altele mai puţin inteligente în funcţie de capacitatea fiecăruia. Haide-ţi să facem o clasificare a trişorilor de AdSense:
1. Primul este începătorul. Acest tip nu ştie absolut nimic despre tehnologiile web, ce este ăla un IP sau cum funcţionează o reţea de calculatoare. El nu face altceva decât să dea click de oricâte ori are ocazia pe reclamele sale. Mai mult el nici nu a citit Termenii şi Politicile Google AdSense.
2. Al doilea nici el nu ştie mare lucru dar totuşi a aflat că Google cumva te poate identifica dacă dai click de pe acelaşi computer. Şi atunci ce face el, trece la recrutare. Recrutează tot ce mişcă în apropierea lui, pe mama, tata, sora mai mică, prieteni, rude, purcelul, căţelul şi îi instruieşte să dea click-uri. Deasemenea intră personal şi dă click de pe orice computer îi cade în mână. La servici, internet caffe, bibliotecă, prieteni mai face câte un click, că de nu strică!
3. El este experimentatul. Deja şi-a făcut rost de o nouă jucărie numită clickbots. Ăsta este un progrămel care ştie să dea click-uri la interval de câteva minute pe reclamele Google. Cei mai avansaţi au posibilitatea să camufleze adresa IP.
4. Reţelele de click-ări. Aşa cum spunea cineva (nu ştiu cine, probabil vre-un evanghelist al internetului), puterea stă în reţea, în loc să dai tu click pe reclamele tale intri într-o astfel de reţea unde alţii dau click pe reclamele tale şi tu dai click pe reclamele altora. Astfel de reţele au luat naştere prin intermediul site-urilor de socializare dar şi pe e-mail.
5. Click-eri plătiţi. Dacă nu eşti un mare fan al automatizării cu numai câţiva dolari poţi angaja click-eri profesionişti de prin Pakistan, India, China etc. Aceştia navigheză pe site-ul tău şi se ocupă de datul click-urilor. Dacă sunt suficient de buni pot identifica reclamele cu preţuri mai bune şi ca să nu bată la ochi se mai înregistrează pe câte un site, la altul se mai înscriu la câte un newsletter.
6. Altă modalitate de a trişa de care eu nu ştiam dar am aflat acum este să scrii pe site ceva de genul: Vizitaţi paginile sponsorilor. Termenii Google AdSense spun că ai voie decât “Advertisements” sau “Sponsored List”.
Cam astea sunt principalele modalităţi de trişare, sunt convins că mai sunt şi altele, dar chiar şi aşa mi se par destul de complicate şi mâncătoare de timp. Mai bine ce ar fi să foloseşti timpul pierdut pentru click-uri pentru a scrie ceva interesant pe blogul tău sau pentru a-ţi face site-ul mai atractiv şi nici nu rişti ca Google să îţi închidă contul şi să îţi interzică pe viaţă să mai foloseşti serviciul!
1. Primul este începătorul. Acest tip nu ştie absolut nimic despre tehnologiile web, ce este ăla un IP sau cum funcţionează o reţea de calculatoare. El nu face altceva decât să dea click de oricâte ori are ocazia pe reclamele sale. Mai mult el nici nu a citit Termenii şi Politicile Google AdSense.
2. Al doilea nici el nu ştie mare lucru dar totuşi a aflat că Google cumva te poate identifica dacă dai click de pe acelaşi computer. Şi atunci ce face el, trece la recrutare. Recrutează tot ce mişcă în apropierea lui, pe mama, tata, sora mai mică, prieteni, rude, purcelul, căţelul şi îi instruieşte să dea click-uri. Deasemenea intră personal şi dă click de pe orice computer îi cade în mână. La servici, internet caffe, bibliotecă, prieteni mai face câte un click, că de nu strică!
3. El este experimentatul. Deja şi-a făcut rost de o nouă jucărie numită clickbots. Ăsta este un progrămel care ştie să dea click-uri la interval de câteva minute pe reclamele Google. Cei mai avansaţi au posibilitatea să camufleze adresa IP.
4. Reţelele de click-ări. Aşa cum spunea cineva (nu ştiu cine, probabil vre-un evanghelist al internetului), puterea stă în reţea, în loc să dai tu click pe reclamele tale intri într-o astfel de reţea unde alţii dau click pe reclamele tale şi tu dai click pe reclamele altora. Astfel de reţele au luat naştere prin intermediul site-urilor de socializare dar şi pe e-mail.
5. Click-eri plătiţi. Dacă nu eşti un mare fan al automatizării cu numai câţiva dolari poţi angaja click-eri profesionişti de prin Pakistan, India, China etc. Aceştia navigheză pe site-ul tău şi se ocupă de datul click-urilor. Dacă sunt suficient de buni pot identifica reclamele cu preţuri mai bune şi ca să nu bată la ochi se mai înregistrează pe câte un site, la altul se mai înscriu la câte un newsletter.
6. Altă modalitate de a trişa de care eu nu ştiam dar am aflat acum este să scrii pe site ceva de genul: Vizitaţi paginile sponsorilor. Termenii Google AdSense spun că ai voie decât “Advertisements” sau “Sponsored List”.
Cam astea sunt principalele modalităţi de trişare, sunt convins că mai sunt şi altele, dar chiar şi aşa mi se par destul de complicate şi mâncătoare de timp. Mai bine ce ar fi să foloseşti timpul pierdut pentru click-uri pentru a scrie ceva interesant pe blogul tău sau pentru a-ţi face site-ul mai atractiv şi nici nu rişti ca Google să îţi închidă contul şi să îţi interzică pe viaţă să mai foloseşti serviciul!
Etichete:
Adunate
miercuri, 25 august 2010
enterclick.ro
Ai probleme cu traficul pe site? O echipă tânără de webdeveloperi vine să ajute cu site-ul lor enterclick.ro. Cum se utilizează? Simplu, te înscrii şi îţi introduci link-urile site-urilor tale (ai voie maxim trei link-uri), pui pe prima pagină un script şi aştepţi să ţi se valideze site-urile. Aici se complică un pic. Ca site-ul tău să fie "click-uit aka accesat" ai nevoie de puncte, puncte pe care le faci dând click pe link-urile altora (puse la dispoziţie de site). Cu alte cuvinte pentru ca tu să ai un click (o accesare) pe site-ul tău trebuie să dai un click (să accesezi) pe link-ul altuia. Ai posibilitatea să deschizi simultan mai multe site-uri asta daca te ţine computerul.
La mine a funcţionat dar, pentru că întotdeauna există un dar, cu toate că am avut ceva trafic nimeni nu s-a deranjat să facă un click şi pe reclamele de la google, aşa că 1-0 pentru google care a rămas cu punga plină şi eu cu ea goală. Dar folosesc încă de puţin timp acest instrument de promovare aşă că nu disper.
Etichete:
Adunate
luni, 23 august 2010
Deşteptătoare!
Mica mea colecţie de ceasuri de masă mecanice. Adunate de la bunici, prieteni, rude şi recondiţionate (majoritatea dintre ele) fac mai mult sau mai puţin bine ceea ce ştiu ele mai bine, adică să arate trecerea timpului.
Primul din stânga un ceas rusesc a avut arcul rupt. L-am dus la doctorul de ceasornice aka ceasornicar şi acum merge. Costul reparaţiei 20 RON.
Al doilea este chinezesc. Rămânea în urmă, necesară o revizie (curăţat şi uns) tot la ceasornicar. Cost 25 RON (culmea).
Al treilea (cel cu gaina) l-am reparat personal, dar nu funcţionează decât 12 ore după care se opreşte, soneria nici ea nu funcţionează!? Concluzie: tot la ceasornicar va merge în cele din urmă.
Ultimele două sunt ruseşti, SLAVA, decât ultimul funcţionează după ce mi-am băgat puţin nasul eu în el. Rotiţa escapamentului sărise din lagăr, probabil în urma unei căzături sau lovituri (de... cine la pus să sune aşa de dimineaţă). Am reaşezat rotiţa şi voila cum spune franţuzul, mă pot lăuda că este cel mai precis, asta dacă este întors la timp, lucru care nu prea se întâmplă.
Primul din stânga un ceas rusesc a avut arcul rupt. L-am dus la doctorul de ceasornice aka ceasornicar şi acum merge. Costul reparaţiei 20 RON.
Al doilea este chinezesc. Rămânea în urmă, necesară o revizie (curăţat şi uns) tot la ceasornicar. Cost 25 RON (culmea).
Al treilea (cel cu gaina) l-am reparat personal, dar nu funcţionează decât 12 ore după care se opreşte, soneria nici ea nu funcţionează!? Concluzie: tot la ceasornicar va merge în cele din urmă.
Ultimele două sunt ruseşti, SLAVA, decât ultimul funcţionează după ce mi-am băgat puţin nasul eu în el. Rotiţa escapamentului sărise din lagăr, probabil în urma unei căzături sau lovituri (de... cine la pus să sune aşa de dimineaţă). Am reaşezat rotiţa şi voila cum spune franţuzul, mă pot lăuda că este cel mai precis, asta dacă este întors la timp, lucru care nu prea se întâmplă.
Etichete:
Au fost odată...
sâmbătă, 7 august 2010
vineri, 6 august 2010
Hello World!
Oricine a studiat un limbaj de programare a auzit de faimosul Hello World! Micul program care nu face decât să afişeze pe un dispozitiv de ieşire, care este în majoritatea covârşitoare a cazurilor monitorul, şirul de caractere hello world. Prin tradiţie a devenit programul cu care încep majoritatea tutorialelor. Rolul acestui program este în mare măsură de testare a funcţionalităţii mediului de programare! Cu toate că progrămele mici de test s-au folosit încă de la începutul limbajelor de programare, intrarea în tradiţie a lui hello world a fost influenţată de cartea The C Programming Language unde apare ca program exemplu. Acesta a fost moştenit de fapt dintr-un memoradum intern al Laboratoarelor Bell scris de Brian Kernighan, Programming in C: A Tutorial. Însă prima şi prima dată se pare că exemplul a apărut în lucrarea Tutorial Introduction to the Language B scrisă tot de Kernighan în 1972. Listingul programului era următorul:
BASIC
C ++
COBOL
main( ) {
extrn a, b, c;
putchar(a); putchar(b); putchar(c); putchar('!*n');
}
a 'hell';
b 'o, w';
c 'orld';
Mai jos este programul hello world scris în câteva limbaje:BASIC
10 REM Hello World in BASICC
20 PRINT "Hello World!"
#include
int main()
{
printf("hello, world");
return 0;
}
C ++
#includeC#
main()
{
cout << "Hello World!" <<>
using System;
class HelloWorld
{
public static int Main(String[] args)
{
Console.WriteLine("Hello, World!");
return 0;
}
}
COBOL
* Hello World in COBOLdBASE
*****************************
IDENTIFICATION DIVISION.
PROGRAM-ID. HELLO.
ENVIRONMENT DIVISION.
DATA DIVISION.
PROCEDURE DIVISION.
MAIN SECTION.
DISPLAY "Hello World!"
STOP RUN.
****************************
* Hello World in dBase IVDELPHI
? "Hello World!"
Program Hello_World;FORTRAN
{$APPTYPE CONSOLE}
Begin
WriteLn('Hello World');
End.
C Hello World in FortranJAVA
PROGRAM HELLO
WRITE (*,100)
STOP
100 FORMAT (' Hello World! ' /)
END
class HelloWorld {PASCAL
static public void main( String args[] ) {
System.out.println( "Hello World!" );
}
}
program HelloWorld(output);PHP
begin
WriteLn('Hello World!');
end.
PL-SQL
set serveroutput onŞi lista poate continua. Mai multe exemple puteţi găsi aici: http://www.roesler-ac.de/wolfram/hello.htm
begin
dbms_output.enable(10000);
dbms_output.put_line('Hello World');
end;
Etichete:
Adunate
miercuri, 4 august 2010
Instalare XAMPP pe Ubuntu
Suita XAMPP conţine în acelaşi utilitar un server Apache, Mysql, PHP şi PEARL. Momenta sunt trei distribuţii: pentru Windows, Linux, Mac şi Solaris.
Pentru a instala XAMPP pe Ubuntu avem nevoie de o arhivă pe care o putem descărca de aici: http://www.apachefriends.org/en/xampp-linux.html#374. Apoi deschidem un terminal unde tastăm:
Pentru a porni XAMPP se tastează în terminal:
Pentru a instala XAMPP pe Ubuntu avem nevoie de o arhivă pe care o putem descărca de aici: http://www.apachefriends.org/en/xampp-linux.html#374. Apoi deschidem un terminal unde tastăm:
sudo tar xvfz numele_arhivei.tar.gz -C /opt
Această comandă dezarhivează în folderul /opt suita XAMPP. Atenţie! pentru a funcţiona comanda trebuie să ne poziţionăm în folderul unde am descărcat arhiva.În cazul meu comanda a fost: sudo tar xvfz xampp-linux-1.7.3a.tar.gz -C /opt
Pentru a porni XAMPP se tastează în terminal:
sudo /opt/lampp/lampp start
Pentru a opri XAMPP se tastează:
sudo /opt/lampp/lampp stop
Pentru a restarta XAMPP: sudo /opt/lampp/lampp restart
Pentru a vedea şi alte comenzi XAMPP: sudo /opt/lampp/lampp
Calea către directorul rădăcină al serverului nostru WEB este /opt/lampp/htdocs.
Pentru a vedea şi alte comenzi XAMPP: sudo /opt/lampp/lampp
Calea către directorul rădăcină al serverului nostru WEB este /opt/lampp/htdocs.
Etichete:
Ubuntu